Biserica „Cuvioasa Paraschiva” din Mihăița – o comoară spirituală și artistică a județului Dolj.

Deasupra intrării în biserică veghează Sfânta Cuvioasă Paraschiva, ocrotitoarea lăcașului de cult, reprezentată într-o pictură veche ce impresionează prin simplitate, noblețe și expresivitate.

În satul Mihăița, comuna Coțofenii din Dos, se află unul dintre acele locuri care reușesc să îmbine istoria, credința și arta într-un mod impresionant. Biserica „Cuvioasa Paraschiva”, monument istoric ridicat înainte de anul 1876, păstrează farmecul autentic al lăcașurilor de cult care au traversat generații întregi, devenind martori ai vieții comunității locale.

Monumentul a fost ridicat prin contribuția și efortul comunității locale de credincioși din acea perioadă.

Ridici privirea spre tavan și rămai fără cuvinte. Comoara ascunsă din Dolj unde chipul lui Dumnezeu veghează peste veacuri!

Pictura are forță vizuală. Se vede o reprezentare monumentală a lui Dumnezeu Pantocrator, pictată în bolta bisericii, înconjurată de inscripții religioase și de un cerc luminos care dă senzația că întreaga cupolă se deschide spre cer. Este genul de imagine care îi determină pe vizitatori să rămână câteva clipe cu privirea ridicată.

Încă de la intrare, biserica transmite liniște și respect pentru trecut. Însă adevărata surpriză apare atunci când ridici privirea spre bolta interioară. Acolo, într-o reprezentare de mari dimensiuni, chipul lui Dumnezeu domină spațiul sacru și creează o impresie profundă asupra vizitatorului. Este un detaliu artistic care atrage imediat atenția și care transformă experiența unei simple vizite într-un moment de reflecție și admirație.

Pereții lăcașului sunt împodobiți cu numeroase picturi religioase, reprezentând sfinți și scene biblice realizate cu migală și respect pentru tradiția ortodoxă. Fiecare imagine spune o poveste, iar fiecare culoare contribuie la atmosfera aparte a monumentului. Lumina care pătrunde prin ferestre pune în valoare picturile și oferă impresia că întreaga biserică respiră istorie și spiritualitate.

Pentru iubitorii de patrimoniu, fotografie și cultură, Biserica „Cuvioasa Paraschiva” reprezintă un obiectiv care merită descoperit. Dincolo de valoarea sa religioasă, edificiul este o mărturie a identității locale și a preocupării generațiilor trecute pentru păstrarea credinței și a frumosului.

Vizitarea acestui monument istoric înseamnă mai mult decât o incursiune în trecut. Este o întâlnire cu arta sacră, cu tradițiile unei comunități și cu acea stare de liniște pe care doar locurile încărcate de istorie o pot oferi.

Sub privirea cerului pictat: galeria de sfinți care veghează de peste 150 de ani în biserica din Mihăița

La intrarea în biserică, credincioșii sunt întâmpinați de imaginea Sfintei Cuvioase Paraschiva, patroana spirituală a lăcașului. De o parte și de alta se află două dintre cele mai importante figuri ale creștinismului: Sfântul Apostol Pavel, purtând sabia martiriului și a adevărului, și Sfântul Apostol Petru, reprezentat cu cheile Împărăției Cerurilor. Împreună, cele trei picturi formează un ansamblu de o mare valoare spirituală și artistică, păstrat de generații în această biserică-monument istoric din satul Mihăița.

În partea stângă a intrării este pictat Sfântul Apostol Pavel, recunoscut după sabia pe care o poartă, simbol al credinței neclintite și al propovăduirii creștinismului în întreaga lume.

În partea dreaptă a intrării se află Sfântul Apostol Petru, reprezentat ținând cheile Împărăției Cerurilor, simbol al autorității spirituale și al credinței apostolice.

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie este reprezentat în veșminte militare romane, purtând lancea și crucea biruinței, simboluri ale credinței pentru care și-a jertfit viața. Pictura impresionează prin cromatica păstrată de-a lungul timpului și prin noblețea chipului sfântului ocrotitor al credincioșilor.

În această pictură veche îl regăsim pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, unul dintre cei mai iubiți sfinți ai creștinătății, reprezentat ca ostaș al lui Hristos, cu sulița și crucea martiriului. Imaginea transmite curaj, statornicie și biruință asupra răului.

Sfântul Mare Mucenic Eustație este înfățișat în armură și mantie, ținând crucea credinței în mâna dreaptă. Pictura păstrează frumusețea artei religioase de altădată și amintește de puterea credinței în fața încercărilor vieții.

Sfântul și Dreptul Ioachim

Sfântul Ioachim, tatăl Maicii Domnului, este reprezentat într-o pictură de o simplitate impresionantă, ținând crucea credinței și amintind de răbdarea și credința celui care a primit binecuvântarea de a fi părintele Fecioarei Maria.

Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron

Pictat în armură militară și purtând crucea mărturisirii, Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron simbolizează curajul și statornicia în credință, fiind unul dintre cei mai cinstiți sfinți ai Bisericii Ortodoxe.

Sfânta Ana, mama Maicii Domnului, este înfățișată purtând în brațe pe Prunca Maria, într-o scenă plină de sensibilitate și profunzime spirituală, care vorbește despre începutul uneia dintre cele mai importante istorii ale creștinismului.

Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil sunt reprezentați împreună ca mesageri și ocrotitori ai lui Dumnezeu, veghetori ai credincioșilor și simboluri ale biruinței binelui asupra răului. Pictura impresionează prin eleganța compoziției și prin expresivitatea chipurilor îngerești.

Această veche reprezentare a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus transmite căldură, protecție și iubire maternă, ocupând un loc central în spiritualitatea ortodoxă. Fondul albastru și expresivitatea figurilor conferă picturii o frumusețe aparte, păstrată peste generații.

Sfântul Ierarh Nicolae, unul dintre cei mai iubiți sfinți ai creștinătății, este înfățișat binecuvântând credincioșii și ținând Sfânta Evanghelie în mână. Chipul său impunător amintește de grija față de cei sărmani și de rolul său de mare apărător al credinței.

Sfântul Ioan Botezătorul este înfățișat purtând în mâini tava cu propriul cap, una dintre cele mai cunoscute reprezentări ale martiriului său. Considerat Înaintemergătorul Domnului, el rămâne simbolul curajului de a spune adevărul și al pregătirii drumului pentru venirea lui Hristos.

Ocrotitoarea bisericii, Sfânta Cuvioasă Paraschiva, este reprezentată în veșminte monahale, ținând crucea și metanierul, simboluri ale rugăciunii neîncetate și ale vieții dedicate lui Dumnezeu. Chipul său senin domină încăperea și amintește de credința profundă care a călăuzit generații întregi de credincioși.

După ce am privit chipurile apostolilor, ale mucenicilor, ale Sfintei Cuvioase Paraschiva și impresionanta reprezentare a lui Dumnezeu din bolta bisericii, este momentul să coborâm puțin cu picioarele pe pământ și să privim și ceea ce se află în jurul acestui monument istoric.

În fața bisericii din Mihăița, administrația locală merită felicitată pentru amenajarea unui spațiu care aduce un plus de frumusețe și civilizație localității. Aleea betonată, foișorul din lemn și zona verde plantată cu conifere oferă vizitatorilor un loc plăcut de odihnă și contemplare, completând armonios atmosfera de liniște și reculegere creată de vechiul lăcaș de cult. Este genul de investiție care demonstrează că patrimoniul nu înseamnă doar conservarea trecutului, ci și crearea unui cadru demn pentru generațiile de astăzi.

Din păcate, fotografia realizata în foișor arată și un alt aspect al realității. Sub mesele și băncile din lemn se pot observa ambalaje și resturi abandonate de cei care au trecut pe acolo. Nu este o imagine dramatică, dar este suficientă pentru a ne pune pe gânduri.

Poate că cea mai importantă lecție pe care o putem învăța după vizitarea acestei biserici nu vine doar din picturile de pe pereți, ci și din responsabilitatea față de locurile pe care le folosim zi de zi. Autoritățile pot amenaja parcuri, pot construi foișoare și pot planta copaci, însă respectul pentru aceste investiții ține de fiecare dintre noi.

Ar fi păcat ca un spațiu atât de frumos, aflat chiar în fața unei biserici care păstrează peste 150 de ani de istorie și spiritualitate, să fie umbrit de gesturi simple de nepăsare. Așa cum înaintașii au lăsat generațiilor de astăzi un patrimoniu religios de o valoare deosebită, și noi avem datoria să lăsăm în urmă un loc curat, îngrijit și respectat.

Biserica „Cuvioasa Paraschiva” din Mihăița ne vorbește despre credință. Parcul și foișorul din fața ei ne vorbesc despre comunitate. Iar între cele două există o legătură simplă: frumusețea unui loc nu se păstrează prin investiții, ci prin respectul oamenilor care îl folosesc.

Biserica „Cuvioasa Paraschiva” din Mihăița rămâne, fără îndoială, una dintre bijuteriile mai puțin cunoscute ale județului Dolj, un loc unde credința și patrimoniul se întâlnesc sub privirea impresionantă a cerului pictat.

Material realizat de:  Ion – Mugurel Ștefan

Articolul nr. 85 /2026