Județul Dolj, este cunoscut nu doar pentru importanța sa economică și culturală, ci și pentru numeroasele monumente religioase care reflectă tradițiile și credința poporului român. Printre acestea se numără mănăstirile, adevărate centre spirituale și culturale, care de-a lungul timpului au jucat un rol important în viața religioasă și socială a comunităților locale.

Mănăstirile din Dolj sunt locuri de liniște, rugăciune și pelerinaj, dar și monumente istorice ce păstrează tradiții vechi de sute de ani. Ele reprezintă o parte importantă a patrimoniului cultural și spiritual al regiunii. Printre cele mai cunoscute mănăstiri din județul Dolj se numără Coșuna-Bucovățul Vechi, Jitianu, Maglavit, Sadova, Cârcea și Popânzălești. Aceste așezăminte monahale impresionează prin istoria lor, prin arhitectura specifică și prin rolul pe care l-au avut în păstrarea identității religioase a zonei.

În cele ce urmează vor fi prezentate câteva dintre cele mai importante mănăstiri din județul Dolj, evidențiindu-se istoria, caracteristicile arhitecturale și rolul lor în viața spirituală a comunității.

  Mănăstirea Coșuna- Bucovățul Vechi, cea mai  veche  mărturie, atestă zidirea mănăstirii în 1483, primul egumen fiind Eftimie ( 1571-1575). Lăcașul apare cu numele ,,Coșuna,, sau ,,la Coșuna,, în actul mitropolitului Eftimie al Țării Românești( 1574. Biserica, singura clădire care se păstreză din vechea mănăstire,  este  construită  între 20 iulie și 3  octombrie  1572, de marele ban Ștefan și de fiul său  Pârvu.    Pe lângă  numele  de  Coșuna  l-a primit  și pe cel de  Bucovăț,  de la moșia cu același  nume situată  pe celălalt mal al  Jiului. Între anii  1834 și 1843 obștea  mănăstirii a fost mutată de  cealalaltă  parte a  Jiului, unde s-a  constuit  o  altă  biserică  Bucovățul  Nou. După  Primul Război  Mondial,  biserica a fost restaurată în  forma sa  actuală.  Aici funcționează seminarul ,,Sfântul  Grigorie  Teologul,,.  Pictura  extrem  de valoroasă datează  din 1574. Se  remarcă   fresca  din  altar și  naos. Cronica  murală  de la  Bucovăț este o cronică pictată a voievozilor Țării  Românești. Biserica este un monument  istoric, slujirea liturgică făcându-se doar la  hram și la  sărbătorile mari. În anul 2002, în  curtea  seminarului a fost  construit un paraclis, cu hramul Sfântul  Grigorie  Teologul.

Mănăstirea Jitianu datează  de la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului al XVI-lea, fiind ctitorie a boierilor  Craiovești. A fost ridicată, conform  tradiției,  pe  locul unei mici biserici din lemn,  de către  Mircea cel  Bătrân, în semn de mulțumire  după victoria  de la  Rovine. Lăcașul bisericesc Jitianu a  fost  închinat  mănăstirii  Sfântul  Pavel din  muntele  Athos până în 1628. Biserica a fost ridicată  în anii  1654-1658  de doamna  Bălașa,  soția  domnitorului  Basarab Cârnu  și terminată în  1701,  de egumenul  Popa  Luca  de la  Sfântul  Munte  și de  Petru  Obedeanu,  mare armaș. Domnitorul  Constantin  Brâncoveanu construiește chiliile  în 1701, iar în 1787 se adaugă  o clopotniță  pentru a  servi  drept  turn de  apărare. În  1877, în timpul Războiului de Independență,  mănăstirea a  servit  drept  depozit  de  obuze  și ca  spital, iar în  curtea mănăstirii au fost îngropați  mulți  ostași. După secularizare, mănăstirea a fost  transformată   în  școală   de  agricultură, locașul  devenind  biserică de  parohie  până  în  1914. Între 1939-1960  mănăstirea a fost de  maici, fiind construite chiliile actuale, ateliere de  țesătorie, cusături, covoare. A fost restaurată în  mai  multe  rânduri, ultima dată după  cutremurul  din 04. 03. 1977. S-a redeschis  în  2001 ca mănăstire  de maici. Din  2008 este  mănăstire de călugări.

Mănăstirea  Sadova,  ctitorită  de  boierii  Craiovești,  la începutul  secolului al XVI-lea, a fost  pentru  un  timp îndelungat  un  important  lăcaș de cult  în Țara Românească. Biserica  a fost sfințită în 1633, pe locul vechii biserici din  lemn, cu hramul Sfântul Nicolae. Este  fortificată de Matei Basarab în 1640.  Preda Brâncoveanu  va continua  lucrările începute, chiliile și turnul clopotniță de sud. Desființată în  urma decretului  410/1959, a fost reactivată în 1992,  ca mănăstire de  călugărițe. În  biserică se păstrează pictura  murală  originală. Exteriorul  nu mai păstrează  înfățisarea originală, fiind ca și  interiorul, afectat de o lungă perioadă în care instituția a fost lăsată în paragină. Aspectul actual se datorează ultimei intervenții de consolidare și refacere din 1996.

Mănăstirea  Popânzălești, al cărui prim lăcaș din  lemn a fost construit în 1678 de către episcopul Hamza din Popănzălești și  fosta Episcopie a Râmnicului-Noul Severin. Legenda spune despre ctitor că a haiducit, călugărindu-se sub numele de  Ioan. În 1799, arhimandritul Metodie de la Râmnic construiește  un  alt edificiu, tot din lemn. În 1853 atras  de liniștea locului, Sfântul Calinic, episcop de Râmnic, îl trimite  pe ieromonahul  Levantie  să  reclădească  lăcașul. Acesta  vinde din proprietățile mănăstirii  și  construiește  o biserică din  cărămidă, care este apoi  pictată. În urma secularizării mănăstirea se desființează, devenind biserică de mir. Este  reînființată după 1992, cu  hramurile  Sf. Calinic  și Sf . Nicolae, iar în 1999 e resfințită.

Mănăstirea  Maglavit este situată în comuna cu același nume. Istoria acesteia începe în anul 1935, când ciobanul Petrache Lupu  pretinde că i s-a arătat Dumnezeu, trei vineri la rând. În revelațiile sale, Dumnezeu îl îndemna pe cioban să întoarcă oamenii la credința adevărată, oferindu-i îndemnuri simple: oamenii să nu se mai urască, să se iubească, femeile să nu mai omoare copiii, copiii să fie bine primiți în cadrul cald al familiei. Aceste vorbe ale „Moșului ” i-au schimbat ciobanului viața, acesta predicând mulțimilor cuvintele primite. La prima sfințire a acestui lăcaș, în 1935, au participat cca. 20.000 de oameni. Pe locul unde Dumnezeu i s-ar  fi  arătat, în 1935 s-a construit un  lăcaș de cult. Regimul comunist a oprit lucrările, ciobanul a fost întemnițat, iar clădirea s-a ruinat. După căderea regimului comunist din 1989, s-au reluat lucrările, biserica a fost sfințită la 8 septembrie 2019, odată cu sărbătoarea hramului mănăstirii. În prezent mănăstirea activează ca instituție de maici,  cu 4 călugărițe și un preot  ieromonah. La mănăstirea Maglavit se găseste o icoană a Maicii Domnului Prodromița, primită în dar de la Sfântul Munte Athos, iar în dreapta bisericii se află mormântul lui  Petrache Lupu.

Mănăstirea Sfântul  Gheorghe Prisaca este ctitorită în 1952, de fostul mitropolit al Olteniei,  Firmilian. Biserica și clopotnița au fost făcute după planurile arh. N. Pencioiu. În 2010 a fost sfințită biserica cu hramul Sfântul Nicolae și Sfântul Apostol evanghelistul Ioan. Spiritualitatea  reprezintă esența vieții monahale și motivul pentru care mănăstirile au fost întotdeauna considerate locuri speciale, dedicate rugăciunii și apropierii de Dumnezeu.

În mănăstirile din județul Dolj, viața spirituală este organizată după reguli monahale stricte, care pun accent pe credință, smerenie, muncă și rugăciune.Călugării și călugărițele care trăiesc în aceste așezăminte, își dedică viața lui Dumnezeu, respectând un program zilnic de slujbe religioase, lectură spirituală și activități gospodărești. Ziua, într-o mănăstire începe de obicei foarte devreme, cu slujba de dimineață, urmată de alte momente de rugăciune pe parcurs . Aceste slujbe creează o atmosferă de liniște și reculegere, care îi ajută pe credincioși să se apropie mai mult de valorile creștine. Spiritualitatea mănăstirilor se manifestă și prin tradițiile religioase păstrate de-a lungul secolelor. Sărbătorile importante ale calendarului ortodox sunt celebrate cu mare solemnitate, iar credincioșii participă la ceremonii speciale, procesiuni și pelerinaje. Aceste evenimente întăresc legătura dintre comunitatea monahală și credincioșii din jur. Mănăstirile din Dolj sunt, astfel, nu doar monumente istorice sau obiective turistice, ci adevărate centre de contemplație care contribuie la menținerea credinței și a valorilor religioase în societate. Ele oferă oamenilor un spațiu de liniște, rugăciune și reflecție, ajutându-i să își regăsească echilibrul interior și să se apropie mai mult de Dumnezeu. În concluzie, mănăstirile din județul Dolj reprezintă o parte importantă a patrimoniului spiritual și cultural al României. Fiecare dintre ele are o istorie aparte, legată de evenimente istorice, de personalități importante și de credința comunității.

   Autor: Tănasie  Constantin  Lucian

Articolul nr. 42 /2026