Istoria administrației locale a municipiului Craiova în perioada 1945-1990 este strâns legată de transformările politice, economice și sociale ale României postbelice. După cel de-Al Doilea Război Mondial, orașul a intrat într-o etapă de reconstrucție, urmată de instaurarea regimului comunist și de integrarea administrației locale într-un sistem profund centralizat. Funcția de primar a fost redefinită: de la reprezentant al comunității locale la executant al deciziilor partidului-stat.

       În acest articol doresc să vă prezint, spre aducere aminte,  în mod nominal primarii Craiovei între anii 1945 și 1990, insistând asupra contextului fiecărui mandat și asupra principalelor realizări administrative și economice asociate acestora. Deși mai toate deciziile  erau luate la nivel central, primarii au avut un rol important în implementarea lor concretă și în modelarea peisajului urban al Craiovei.

      1.Nicolae Romanescu (perioada de tranziție postbelică-1945)

  Deși Nicolae Romanescu este cunoscut mai ales pentru activitatea sa din perioada interbelică ( vezi ,,Primarii Craiovei” Partea a II-a), el a rămas un reper simbolic al administrației locale craiovene. În contextul anului 1945 administrația orașului încă funcționa sub influența vechilor structuri, aflate însă în declin rapid.

    Context

Anul 1945 a fost unul de tranziție. Puterea politică se muta treptat în mâinile comuniștilor iar vechii edili erau înlăturați sau marginalizați.

Realizări și moștenire

*dezvoltarea tradiției de administrare modernă a orașului;

*accent pe spații verzi și urbanism;

2.Gheorghe Ionescu (1945-1947)

A fost unul dintre primii primari ai Craiovei din perioada postbelică imediată, într-un context de instabilitate politică și socială.

Contextul mandatului

Orașul se confrunta cu lipsuri materiale grave, inflație, penurie alimentară și presiuni politice din partea noilor autorități. Administrația locală era nevoită să răspundă rapid nevoilor de bază ale populației.

Realizări principalele

*reorganizarea serviciilor publice;

*coordonarea aprovizionării populației;

*refacerea infrastructurii urbane afectate de război;

*adaptarea administrației la noile directive politice.

3.Ion Stoian (1947-1950)

A fost cel care a condus Primăria Craiova în perioada instaurării complete a regimului comunist.

Contextul mandatului

După proclamarea Republicii Populare Române, odată cu abdicarea regelui Mihai I, administrația locală a fost supusă unui proces intens de ideologizare și epurare.

Realizări principale

*implementarea reformei administrative de tip sovietic;

*naționalizarea întreprinderilor locale;

*reorganizarea aparatului primăriei;

*controlul strict al piețelor și comerțului.

4. Dumitru Petrescu (1950-1953)

Contextul mandatului

     Această perioadă corespunde uneia dintre cele mai dure etape ale instaurării regimului comunist, când Craiova a fost integrată în noul sistem administrativ de tip sovietic, devenind centru regional după desființarea județelor. Acești ani au fost caracterizați de: epurări politice în administrație, școli și întreprinderi, arestări și anchete desfășurate de Securitate, iar Craiova, ca important centru urban al Olteniei, a fost atent supravegheată de aparatul represiv.

Realizări

*inițierea primelor cartiere muncitorești;

*extinderea rețelelor de utilități;

*coordonarea lucrărilor de infrastructură;

*implementarea planurilor cincinale la nivel local.

5. Marin Enache (1953-1957)

Contextul mandatului

După moartea lui Stalin, 5 martie 1953 ( din puntul meu de vedere ar fi fost bine să nu se fi născut), regimul a cunoscut o ușoară destindere, reflectată și în administrația locală. În Craiova:

– represiunea politică se diminuează ca intensitate, deși controlul ideologic persistă;

-administrația rămâne organizată pe baza sfatului popular, subordonat partidului.

Realizări

*construcția de locuințe colective;

*dezvoltare transportului public;

*extinderea rețelei școlare;

*modernizarea serviciilor edilitare.

6. Constantin Dănescu (1957-1962)

    În acest interval, Craiova funcționa ca centru regional în cadrul reorganizării administrative de tip sovietic. Puterea locală era exercitată strict sub controlul partidului, iar primăria avea rol preponderent executiv. Deciziile privind investițiile, producția etc, erau luate la nivel central și transmise în teritoriu pentru aplicare.

    În timpul mandatului său, acesta a avut câteva realizări notabile cum ar fi:

        *dezvoltarea zonelor industriale;

        *extinderea orașului spre periferii;

        *modernizarea străzilor principale.

        *îmbunătățirea iluminatului public.

7.Alexandru Radu (1962-1968)

Contextul mandatului

Anii 1960 au adus o relativă liberalizare ( mai ales după retragerea trupelor sovietice, iunie-august 1958, a căror prezență fusese stabilită pentru o ,,perioadă scurtă” după 1944) și o serie de investiții în infrastructura urbană.

Ca și realizări putem enumera: construirea de școli și licee, modernizarea spitalelor, amenajarea spațiilor verzi, dezvoltarea cartierelor noi.

8.Nicolae Diaconu (1968-1974)

Contextul mandatului

Reforma administrativ-teritorială din 1968 ( Nicolae Ceaușescu a renunțat la împărțirea pe raioane și regiuni, adoptată de Gheorghiu Dej în 1950 și a revenit la împărțirea tradițională pe județe, creând 39 de județe, municipiul București, 236 de orașe ,din care 47 municipii și 2706 comune, care includeau 13.149 de sate) a schimbat structura administrației locale.

Ca și realizări ale mandatului său putem aminti:

*reorganizarea aparatului administrativ;

*implementarea planurilor urbanistice generale;

*dezvoltarea infrastructurii rutiere

*coordonarea construcțiilor masive de locuințe.

9. Vasile Popescu (1974-1981)

Contextul mandatului

      Anii 1970 au reprezentat apogeul industrial al Craiovei, transformând orașul, din unul preponderent agricol, într-un colos al producției feroviare și energetice. Investițiile masive, începute după 1966 și intensificate în anii 1970, au vizat uzine precum Electroputere ( locomotive diesel și electrice) și Industria Aeronautică (Craiova a fost centru cheie în fabricarea avionului de luptă IAR 93). Acest deceniu a definit profilul industrial al Băniei pentru următoarele decenii.

Realizări

*extinderea cartierelor de blocuri;

*dezvoltarea transportului urban,

*sprijinirea platformelor industriale.

10. Ion Marinescu (1981-1987)

Contextul mandatului

       Criza economică a anilor 1980 a afectat profund administrația locală. Bugetele primăriilor erau tot mai mici, strict controlate de la centru și orientate aproape exclusiv spre îndeplinirea planurilor economice impuse. Lipsa de materiale și energie a devenit o problemă cronică. Nu exista ciment, combustibil, electricitate suficientă pentru funcționarea normală a transportului, iluminatului public ori a termoficării.

     În contextul austerității, deciziile erau centralizate aproape total, iar lipsa alimentelor, frigul din locuințe ( aviz nostalgicilor după comunism) și nemulțumirea populației au transformat primăriile în puncte de tensiune socială.

Realizări

*gestionarea resurselor limitate;

*menținerea funcționării serviciilor publice;

*aplicarea politicilor de austeritate;

*coordonarea lucrărilor de întreținere urbană.

11. Gheorghe Stănescu (1987-1990)

Contextul mandatului

Ultimii ani ai regimului comunist au fost marcați de tensiuni sociale și economice. Acum să le luăm pe rând:

– SOCIAL- nivelul de trai s-a prăbușit iar nemulțumirea populației a crescut vizibil. Frigul din locuințe, cozile interminabile, degradarea locuințelor și a serviciilor urbane au creat o stare de frustrare generalizată, iar orice formă de contestare era atent supravegheată de partid și Securitate;

– ECONOMIC- politica de austeritate extremă impusă pentru plata accelerată a datoriei externe, asumată de Ceaușescu, a generat penurii generalizate. Alimentele de bază erau raționalizate, energia electrică și termică sever limitată, iar producția industrială funcționa la capacitate redusă.

Realizări

*administrația orașului în condiții de criză;

*menținerea ordinii administrative;

*gestionarea tranziției din decembrie 1989;

predarea administrației către structurile postcomuniste.

     Deși, între anii 1945 și 1990, primarii Craiovei au activat într-un cadru politic strict controlat, cu o autonomie locală limitată, activitatea lor a influențat decisiv dezvoltarea urbană, industrială și socială a orașului.

      De la reconstrucția postbelică la industrializarea masivă și până la administrarea austerității din anii 1980, primarii au fost actori importanți ai transformării Craiovei într-un mare centru urban al Olteniei.

Scris de Cristinel Florin Jianu

Articolul nr. 17 /2026