În inima județului Dolj, acolo unde tradiția nu este doar amintire, ci mod de viață, Taraful din Grecești dă glas unei istorii muzicale transmise din generație în generație. Mai mult decât un ansamblu de lăutari, taraful reprezintă o arhivă vie a sufletului oltenesc, o punte între vechile petreceri țărănești și scena contemporană.


O vatră veche de lăutari
Comuna Grecești este cunoscută, încă din prima jumătate a secolului XX, ca un nucleu important de lăutari din nord‑vestul Olteniei. Într-o zonă de deal, cu sate risipite și comunități strâns legate între ele, muzica a fost dintotdeauna elementul central al ritualurilor de viață: nunți, botezuri, hramuri, clăci sau sărbători câmpenești.

Debutul Tarafului de la Grecești, Dolj, 1955

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––-


Primele mărturii orale despre lăutarii din Grecești vorbesc despre tarafuri alcătuite din:

vioară (scripcă) – instrument conducător
cobză sau chitară
contrabas
uneori țambal, mai rar, dar profund respectat

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Lăutarii de la Grecești, Dolj, Nițu Voinescu și Ion Ploscaru în cadrul Festivalului „Rapsozi Olteni”, 1994.
Prezentator: Tudor Gheorghe

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Taraful de la Greceşti, Dolj este unul dintre cele mai vechi şi mai vestite formaţii de lăutari din România. Înfiinţat în urmă cu peste șaizeci de ani a reuşit de-a lungul timpului să păstreze zestrea de cântece populare româneşti, devenind cunoscuţ în toată ţara.
La început, lăutarii erau împărţiţi în două mari cete: ceata lui Fonea sau foneştii: Ion şi Aurică Fonea-fraţi, Viorel (acordeon) şi Mihai Fonea (vioară)-verişori şi ceata bărboienilor, avându-l în frunte pe nea Niţu Voinescu, Aurică Voinescu, celebrii cobzari: Ion Ploscaru (Bisturel), Marin Bălăşoiu (Flăcău) şi Vasile Nica, Costică Văduva (Bădelu/Bădiţă) şi Niţu Voinescu al lui Piele la contrabas, iar mai târziu s-au alăturat mai tinerii: Ilie Marian (Bărboi) și Liviu Olteanu (Busu).

Taraful de la Grecești, Dolj s-a înființat în anul 1955 și continuă și astăzi să fascineze prin muzica testament pe care au lăsat-o de-a lungul anilor. Lăutarii Tarafului de la Grecești, Dolj cântau cu foc şi pasiune, cântece despre specificul zonei, locuri, oameni, întâmplări de prin partea locului. În vremea aceea lumea părea altfel, mai liniştită, mai dornică de distracţii, sătenii erau tineri şi se bucurau de viaţă, de serbările din pădurea Drocaia, despre care se spunea că ar fi fost fermecată. Taraful cânta într-o poiană, la umbra unor copaci uriaşi, seculari.

Acești muzicanți nu erau simpli interpreți, ci păstrători de repertorii locale, care difereau subtil de la o comună la alta, cu influențe arhaice, balcanice și sud‑dunărene.
Transmiterea meșteșugului – muzica din tată în fiu
Taraful din Grecești s‑a construit, ca multe alte formații tradiționale autentice, pe filiera familială. Meșteșugul muzical se învăța în casă, la evenimente, „din ochi și din ureche”, fără partituri. Copiii de lăutari creșteau ascultând doine, hore, sârbe și cântece de joc, deprinzând primele arcușe înainte de școală.

Repertoriu – o Oltenie vie, nefiltrată
Repertoriul Tarafului din Grecești este unul profund oltenesc, cu accent puternic pe zona Doljului de nord:
✅ hore domoale și hore bătute
✅ sârbe iuți, de joc
✅ brâuri și cântece de petrecere
✅ doine de jale și dor
✅ melodii rituale de nuntă (gătitul miresei, iertăciuni, hora miresei)


Ceea ce diferențiază taraful este felul nealterat în care muzica este cântată: fără excese de virtuozitate demonstrativă, fără compromisuri comerciale, păstrând acea „respirație” a satului vechi.
De pe ulițele satului, pe scenele culturale
În ultimele decenii, pe fondul unei revalorizări a patrimoniului cultural imaterial, Taraful din Grecești a început să fie invitat: la festivaluri de folclor autentic
la evenimente culturale și spectacole de patrimoniu
în proiecte de promovare a muzicii tradiționale românești

Publicul urban redescoperă astfel un sunet care nu a fost niciodată gândit pentru scenă, ci pentru comunitate – iar tocmai această autenticitate devine forța sa principală.
O moștenire care cere respect
Într-o epocă a uniformizării, Taraful din Grecești rămâne o formă de rezistență culturală. Nu este doar o trupă care cântă, ci o expresie vie a memoriei colective, un martor sonor al unei lumi care a știut să se bucure, să plângă și să trăiască prin muzică.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––-

Date contact

Taraful de la Grecești: Liviu Olteanu 0743011909

––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Articolul nr. 4 /2026