Revoluția  industrială declanșată în a doua jumătate a secolului al  XVIII-lea în Anglia, a marcat apariția mașinismului și a utilizatorilor – muncitorul sau proletarul. Spre   deosebire   de  pătura  socială  majoritară,  țărănimea ( fermierul  agricol  în  Marea  Britanie și  S.U.A.), muncitorul  din unitățile  industriale  era mai  bine pregătit profesional, însă  supus  regulilor  stabilite  de patronul angajator  și fără drepturi .

În acest context s-au dezvoltat ideile socialiste: utopice, anarhiste  revoluționare, care  urmăreau  constituirea  unei  societăți  egalitariste, potrivit căreia  toți membrii au aceleași  drepturi civile, politice, economice .

,,O stafie,, începe  să bântuie  Europa  în urma  amplelor  mișcări sociale și naționale  din ,,Primăvara  popoarelor ,, , 1848-1849 , comunismul  având  drept corifei pe filosofii germani  Karl  Marx și  Friederich Engels. Aceștia  au format la  Londra  în 1864,  prima  organizație  muncitorească socialistă, Internaționala I.

Lupta pentru drepturile muncitorilor a îmbrăcat 2 înfățișări: sindicală (Trade  Unions din  Anglia  și  S.U.A.)  și  a unor partide  social-democrate, socialiste, menite  să  apere  drepturile  proletarilor în  Europa apuseană. Exemplul cel mai  elocvent l–a constituit  Partidul  Social Democrat din  Imperiul  German, care a obținut acordarea  dreptului  de vot  universal pentru barbați, și  în 1875, a câștigat un sfert  din mandatele parlamentare .

Noua   revoluție tehnico-științifică din a doua  jumătate a secolului al  XIX-lea a consfințit victoria mașinii  alimentată cu energie; afirmarea S.U.A.  ca  cea mai mare putere  industrială, bancară, economică în general a lumii, cu cel mai numeros  proletariat.

Începând cu octombrie 1884, în S.U.A., o convenție  a federațiilor   sindicale  americane, Federation of Organized Trades and  Labor  Unions, a stabilit obținerea zilei  de lucru  de 8 ore  pentru muncitorii americani. În acest scop, la 1 mai 1886  s-au  organizat  mari manifestații : New York , circa 10000 participanți; Detroit, aproximativ 11000 ;  Chicago, cei  mai  mulți  90000, dintre care  40000   erau  în  grevă. În  Chicago, demonstrațiile și grevele au  continuat. Patronatul a organizat  grupuri de spărgători ai grevelor. Între  aceștia și  greviști, la 3 mai  1886, au izbucnit conflicte, transformând  greva   generală  pașnică într-una violentă. În ziua  de 4 mai  în  piața  Haymarket  din  Chicago, a  început  un miting  liniștit, până  în  jurul  orei  1030 seara, când  poliția  a cerut  împrăștierea  manifestantilor. S-a  aruncat o bombă către polițiști, care  au  deschis  focul. 8 polițiști și  4 civili  au murit, circa  60  de polițiști au  fost răniți. Rănirea  și decesul celor  implicați s-au datorat  gloanțelor  trase de  polițiști  și de  riposta  unor greviști  înarmați  cu diverse obiecte .

8  conducători ai manifestanților au fost  arestați, apoi judecați; 7 au primit  pedeapsa  capitală, altul 15 ani. O parte din cei condamnați  s-au spânzurat, alții au fost  executați  la  Chicago, în 1887. Ulterior   procesul a fost caracterizat  ca fiind o eroare  juridică  care a  trezit  mâhnirea  americanilor  și  compasiunea  europenilor .

La  Paris în 1889, noua  organizație socialistă, Internaționala a II-a a hotărât ca  ziua  de 1 mai să fie sărbătorită ca zi a  solidarității  internaționale  a  muncitorilor.  La 1  Mai  1890, în  Paris,  Berlin,  București  etc. au avut   loc  primele  manifestații  în  cinstea  evenimentului .

În   România, activitatea  industrială  era  incipientă, cu  un număr  redus de  angajați.Totuși, sub  influența studenților români din  Paris, a migranților  socialiști  din Rusia țaristă, cel  mai  cunoscut  fiind  Constantin Dobrogeanu Gherea,  s-a  dezvoltat o  mișcare  muncitorească  și  socialistă. În 1893  s-a  format  Partidul  Social  Democrat al  Muncitorilor  din România, condus  de Gheorghe Cristescu –Plăpumaru .

Miscarea  socialistă,  la  sfârșitul  secolului al  XIX-lea  a urmat  2 trasee: cel al social-democrației si al socialismului revoluționar. Social-democrația  promovată  de  austriacul  Otto Bauer s-a răspândit în Europa apuseană. Aceasta  presupunea participarea socialiștilor la viața politică, câștigarea alegerilor parlamentare și formarea guvernului. Socialiștii revolutionari  refuzau participarea  la viața  politică, ei  acționau  pentru  obținerea  puterii  prin revoluție. Socialiștii, de ambele nuanțe, nutreau constituirea unei societăți egalitariste: economice, sociale, politice .

Sub influența lui  Lenin, Partidul Social Democrat al  Muncitorilor din Rusia s-a scindat în 1903. Menșevicii (minoritarii) au continuat tradiția  social democrației. Bolșevicii ( majoritarii ) au  preluat  ideile socialismului revoluționar și au răsturnat  guvernul   provizoriu  rus  la 25  octombrie  1917, formând primul stat de tip  comunist, Rusia  Sovietică. Noul stat a  devenit  modelul statului  totalitar,urmat de cel  al  fascismului iItalian, condus de Mussolini și  al  nazismului german, în frunte cu Hitler. Astfel, omenirea  în secolul al XX-lea s-a  confruntat  cu  lupta dintre democrație și  totalitarism.

Regimul sovietic, dar și alte dictaturi, au  transformat  ,, Ziua de 1 Mai ,,  într-o sărbătoare măreață, cu paradă militară, manifestații ale angajaților, petreceri  ulterioare .

În   România, conducerea  autoritară  monarhică  a regelui  Carol al II-lea (11 februarie 1938-6 septembrie 1940 ) a serbat  oficial  primul 1 Mai în 1939, când  s-au  organizat mari manifestații  ale  muncitorilor tinerilor , sportivilor etc. S-a cântat și  s-a dansat, s-a băut  bere și  s-au  servit  mititei.Totul  s-a  organizat  în cinstea  regelui. Se prevestea  festivismul și parada  militară, organizate  în primii ani ai dictaturii  comuniste. Nicolae Ceauseșcu, în ultimii ani, a renunțat  la parada  militară. Treptat, sărbătoarea  Zilei  Internaționale a celor ce  muncesc s-a transformat  într-un  moment  de proslăvire a cuplului Ceauseșcu, unul  dintre  numeroasele evenimente dedicate ,,geniului carpatin ,, și a ,, savantei de renume mondial –codoi ,,.

După  Revoluția  din Decembrie  1989, Ziua  Internațională  a Muncii  se serbează  prin  acordarea   unei  zile   libere a angajaților, participarea  oamenilor la diverse evenimente,  precum  manifestații  pentru  apărarea  drepturilor celor ce muncesc  și a familiilor acestora.

Articolul nr. 46 / 2025

Tănasie Constantin Lucian